duminică, 31 august 2014

Calatoare in gradina din vis

4 comentarii
- Piu, piu, piu, se auzira cateva sunete usor tipate din umbra unui urias dovlec, ce reusise cu darzenie sa ocupe jumatate din gradina cu vrejii lui vrajiti, si poate ca ar fi ocupat-o in totalitate daca o foarfeca buclucasa nu i-ar fi taiat avatul obraznic. Din trei seminte puse direct intr-o gramada de gunoi putred si negru ca abanosul, rasarisera trei plante frumoase ce cresteau exact ca vrejul de fasole din povestea cunoscuta.
Curand ocupase toate spatiile dintre vinete si rosii, ardei si castraveti. Nici nu stiam ce sa fac, parca as fi vrut sa il smulg din radacinile care se formasera la fiecare nod ajuns pe pamant, parca as fi vrut sa acord o patura umbroasa pe solul dintre legume...Decizia mi se paru grea, si dorinta mea a lua o hotarare nu se putea materializa.

Vazusem la televizor, undeva in Irlanda, o gradina mare si plina de mingii portocalii sau gri. care rotunde, care brazdate de cute asemeni picioarelor de copii mici, ce dadeau o nota ireala imaginii de ansamblu.

Inchisai ochii pentru a doua oara si fara prea multa greutate recunoscui parfumul inconfundabil al feniculuilui. Sunt foarte sigura pe mine ca l-as recunoaste in orice colt al lumi. Are o eleganta deosebita si de cele mai multe ori simt ca ma face un om mai bun decat eram cu o clipa mai inainte.
Pleiada de rosii se arata prea imbelsugata si parea ca niciodata, nimeni si nimic nu ar fi indraznit sa le atinga frumusetea.
Nuuu, nu sunt ale mele...imi frecai ochii, scosai din buzunarul sortului de blugi, carnetelul mic, cu coperti rosii care imi suporta creionul ascutit zi de zi si facui o schita a spalierului care sustine rosiile. Lemn si sfora, lemn si sfoara..asa pe sufletul meu! Eu de ce nu m-am gandit la treaba acesta?
Undeva, intr-un cotlon al sufletului aveam o amintire legata de forma unei rosii, o forma ciudata care aducea a para, dar cu santuri adanci, forma care imi luase mintile de cum vazusem un cos plin de ele intr-un market din Paris ( intr-o poza bineinteles) dar care imi deschisese dorinta de a le cultiva.

- Oare nu am pus si eu seminte din acest soi intr-un paharel cu pamant? Ma intrebam singura, dar nedumerirea imi tintuia memoria care imi juca feste. De ce seamana foarte mult cu ce imi doream eu?
Parca se facea ca o alee se serpuia in fata mea, pe partea dreapta levantica aproape ca incepuse sa se treaca...si foarfeca cea buclucasa incepu sa taie si ultimele fire care se tineau batoase in adierea vantului.
- De ce Provance-ul asta a devenit altarul lavandei, cand si cum a inceput totul, ma trezii intreband o doamna cu palaria de pai legata cu panglica de culoarea nisipului?
De unde aparuse si cum imi dadea asa un sentiment de liniste, nu eram in stare sa realizez. Continuai sa tund lavanda si sa discut cu acea doamna, ca si cum ne cunosteam de o viata. Merseram spre casa, o casa de niciunde si pasii nu puteau inainta normal. Ma intorsai in gradina cu ardeii iuti care erau in plin rod, iar culorile diferite si formele ciudate ma facura sa regizez reteta unui sos picant cu care sa ma pot fali.

Luai aparatul de fotografiat si incercai sa pozez, insa nu reuseam sa fac nici un cadru sa ramana intiparit. Ce se intampla, unde greasesc? Lumina este buna si chiar nu vad motivul...
O bolta de trandafiri se vedea in departare si imi trecu prin cap sa tund florile ofilite, daca tot sunt cu foarfeca la mine. Nuu, nu am timp acum. Nu pot sa ma adun, nu pot sa plec, nu pot sa raman, dar imi inchid ochii pentru a nu stiu cata oara si imi place senzatia de odihna pe care o simt.
Asa o gradina mare cu legume si flori ar fi fost considerata Raiul pe Pamant, in mintea mea!
Ma simt straina pe jumatate si am stania senzatie ca apartin numai cu o parte din mine acelui Rai.
In linistea calda a acelui loc incepura sunete deranjante sa se auda.

Degetele mainii aproape amortite cautara disperate tastele mobilului care isi pusese alarma la treaba. Ma ridicai pe jumatate si zambii, o clipa, doua, trei.
- De ce zambesti? Ai visat ceva frumos?
- Daaa, am fost calatoare intr-o gradina de vis :))))))


Am scris acesta mica poveste pentru provocarea lansata de Green

Continuare...

vineri, 29 august 2014

Cum sa asortezi pantofii la costum

Lasa un comenariu
Sfaturi pentru barbati: cum sa asortezi pantofii la costum

Daca vrei sa adopti un stil mai elegant, este momentul sa iti alegi si costume mai colorate. Acum, barbatii nu mai aleg sa poarte doar costume inchise la culoare, negre sau bleumarin, ci adopta si stiluri mai colorate si indraznete. Totusi, este important sa se tina cont de cateva reguli in asortare, pentru ca tinuta sa nu fie un kitsch. Urmareste sfaturile din restul articolului si invata cum sa iti asortezi corect pantofii cu costumul.


Vei avea nevoie de mai multe perechi de pantofi, de diferite culori si nuante. Poti sa optezi si pentru diferite stiluri, insa daca ai gasit modele care arata bine in piciorul tau, iti recomand sa ramai la ele. In Timisoara gasesti pantofi de barbati de toate culorile si marimile, din piele naturala, lac sau material textil la Selgros. Urmareste aici revistele cu oferte deoarece ei practica des reduceri mari de pret la articolele vestimentare si incaltaminte.

Cum sa asortezi pantofii la costume de diverse culori

     Costume bleumarin - la acestea merg bine pantofii negri, maro, rosii sau visinii. La un asemenea costum, inchis la culoare, puteti sa asortati si niste pantofi mai puternic colorati. Insa, trebuie sa alegeti pantofii adecvati pentru iesirea, intalnirea sau evenimentul la care participati. Pentru o intalnire business recomand pantofii inchisi la culoare, in timp ce o iesire in oras permite si un stil mai nonconformist.
     Costume gri - se asorteaza bine cu pantofi maro, negri, rosii sau visinii. Alegerile la care poti sa apelezi sunt aceleasi ca si in cazul costumelor bleumarin. Totusi, costumele gri sunt mai casual - deci nu este indicat sa le purtati la intalniri formale. Costumele gri carbune nu se asorteaza cu pantofi maro.
     Costume maro - multa lume asorteaza pantofi negri costumelor maro, lucru ce constituie o greseala mare de imbinare a culorilor. Costumele maro merg perfect cu pantofi de aceeasi culoare, insa o nuanta mai inchisa. Mai poti sa porti si pantofi rosii sau visinii.
   Costume negre - cu toate ca multi considera negrul ca fiind o culoare ce se asorteaza usor, costumele negre merg bine doar cu pantofi...negri. Restul culorilor nu arata bine deloc. Daca ai un stil mai casual poti sa asortezi costumului o pereche de tenisi colorati - acestia vor arata interesant, insa doar daca ti se potriveste acest stil.

Acestea find spuse, realizezi ca ai nevoie de multi pantofi! Locul cel mai potrivit unde gasesti diverse culori si stiluri de pantofi de barbati este Selgros Timisoara.

Selgros Timisoara
Produse alimentare si nealimentare
Calea Aradului nr. 64 Timisoara, 300291 , RO
Tel: 0256 279 000
Fax 0256 279 199


Continuare...

miercuri, 13 august 2014

Treaba..cu nectarul de mere

18 comentarii

Trezit, spalat, facut pachete, muls vaca, plecat la serviciu, venit de la serviciu, mancat si plecat la treaba.


Treaba, hm, o notiune greu de definit, dar daca cuiva de la oras i se pare ca a obosit dupa ce a sters praful de pe mobila sau a scuturat un pres, sa vina la tara......unde o zi la fan, face cat 100 in camerele de la bloc.

Caldura torida te face sa gandesti intetosat, maieul sa isi schimbe culoarea de atata apa adunata, palmele sa tipe de bataturi vechi si proaspete, gata sa se sparga si sa te sfarsasca, muschii de la maini simti cum explodeaza si din cand in cand te uiti la ceas, avand in cap diferite intrebari" Doamne, mai este mult? Oare vom termina azi?, Ne va prinde ploaia?" Incep sa vina nervii si oboseala te pune la pamant, dar totusi, hai ca mai avem un pic, picul insemnand jumatate de loc :((
Desfaci sticla cu nectar de mere facut in casa si bei fara sa tii cont ca nu iti va mai ajunge pana la final. De fiecare data se sfarseste cu un "Oau, ce bun poate fi!" In clipa aceea ti se pare singurul lucru uman care ti se intampla.
Ajungem acasa, abia tragandu-ne picioarele, ne schimbam de haine ude si trecem la treaba.
Ceee? Alta treaba?
 De admirat. Glumeam :))

Castravetii adunati de ieri trebuie pusi in borcane, alt nectarul de mere trebuie pus la foc, trebuiri " marunte " prin curte, adunat rosii ca nu mai suporta amanare, poate ca ar mai trebui fertilizat un pic la ardei ca nu prea sunt ok si maceratul este gata, trebuiri "marunte" prin casa, farfurii de spalat sau poate un maturat marunt, vine vaca, trebuie mulsa, oratanii de potolit..
Am terminat afara si am intrat in casa unde este timpul sa trecem la treaba.
Cee? Alta treaba?
 Dat cheag la lapte, pregatit cina, sterilizat sticle si borcane pline, un pic de ordine...Luna este demult pe cer si oboseala pare ca este sarita de pe fix si ne clatina. Dar unde vroiam sa ajung, da, la treaba cu reteta de nectar de mere :))


Ingrediente
mere rosii, mere verzi, mere duci, mere acrisoare....mere curate
apa, zahar, optional : menta, vanilie, scortisoara, seminte de fenicul
Se spala merele, se feliaza, se pun intr-o oala la fiert cu apa, nu sa acopere merele, mai putin, pentru ca ele isi vor lasa sucul propriu. Dupa ce dau in clocot si merele se inmoaie (se mesteca intre timp sa fiarba uniform)
se opreste focul, se lasa sa se racoreasca merele, apoi se paseaza prin sita potrivita.
Nectarul obtinut se repune pe foc, se adauga zahar dupa gust, mirodenii dupa preferinta si se mai fierbe 2-3 minute. Fierbinte se pune in sticle, se capacesc si apoi se sterilizeaza 30 minute, din momentul in care apa din vas incepe sa faca borboloci.
Se eticheteaza si se depoziteaza in camara.
Se poate dilua jumatate-jumatate cu apa minerala sau plata.
Grozav, delicios, sanatos si tot ce vreti voi!

Gradinariti si conservariti cu dragoste!
Continuare...

joi, 31 iulie 2014

Nu renunta!

34 comentarii
Nu renunta!


Nu renunta, tu gradinar batran sau tu, viitor fost gradinar, sau un fost fost gradinar, sa lupti cu boala rosiilor tale!
Nu este o postare pentru cei care au gradina frumoasa si rosiile sanatoase, nu este o postare pentru cei cu rosiile in solar( sau poate si pentru ei..), este o postare de incurajare pentru cei care se lupta zilnic cu rosiile din gradina manite, curatand toate frunzulitele, lastarii sau rosiile bolnave.
Macar pentru o salata cu rosii deosebite, nu renunta!
La noi ploua zilnic, stiu ca si pe la voi este asemanator dar sunt sigura ca vor reusi sa trecem cu bine peste. Folositi tot ce aveti la indemana, ceaiuri sau macerate, usturoi sau parul porcului, faceti vaduri printre randuri si tineti foarfeca in buzunarul de la sort, sa fie la indemana.
Pentru astfel de bijuterii merita sa nu renuntam:







rosie beefsteak
Cine nu renunta, sa scrie mai jos un comentariu :))


Gradinariti cu dragoste si cu rabdare!
Continuare...

sâmbătă, 26 iulie 2014

Nectar de corcoduse galbene

10 comentarii
Nectarul este o bautura deosebita. Are aroma, pulpa de fruct, minerale multe, deci, este o varianta ideala la sucurile acidulate din comert.
Nectarul de corcoduse galbene este un produs dulce-acrisor in adevaratul sens al cuvantului, este gustos, fin, gingas, racoritor si totodata hranitor.

Cum se prepara:
Se culeg corcodusele coapte, se spala rapid si se curata de codite. Se pun intr-o cratita mare, se adauga apa si se lasa sa dea un clocot, pana cand fructele se sparg si se inmoaie.
Se lasa sa se raceasca si apoi se trec printr-o sita ( cam cea de malai), pentru a separa pulpa de samburi si coji. Amestecul obtinut se pune inapoi pe foc, se pune zahar si se tine acolo pana se dizolva acesta. Acum despre cantitate ade zahar folosita pot spune ca este in functie de cat de coapte sunt corcodusele. Eu am folosit 2 kg de zahar la 8 litri de nectar.
Cand zaharul s-a dizolvat se spumuieste nectarul, se pune in sticle spalate si uscate si aceste se sterilizeaza 30 minute din momentul in care fierbe apa din vas.
Este un produs grozav, grozav, care se poate dilua 50%  sau chiar mai mult cu apa minerala sau plata si cu ceva cuburi de gheata, mmmm, este deliciu de vara!

Cantitati aproximative:
o galeata mare (de 10 kg) de corcoduse galbene
3 litri apa
2 kg zahar
zahar vanilat, zahar cu rom..( ce doreste fiecare)


Conservariti cu dragoste!


Continuare...

joi, 17 iulie 2014

Daca nu ai o gradina, inventeza-ti una!

17 comentarii
   Daca nu ai o gradina, fie ea in piatra seaca, sau poate intr-un ghiveci micut de lut, pe o pajiste cat vezi cu ochii sau pe o palma de pamant, atunci, inventeaza tu una. Putearea omului de a se impleti cu natura este imensa, o putere care te indeamna sa devii adept al tagmei faptelor bune, o putere pe care trebuie sa incerci sa o acaparazi zi de zi, din bunatatea care o ai in tine sau dintr-o imagine pe care creierul tau a retinut-o ca fiind muza.

    Daca ai o gradina, fie ea cat de mica, inveti ca durerea cea mai mare nu o simti cand poate o " duoamna" este hartuita la tv, lasandu-si lacrimi prefacute in platouri, ci cand de la samanta ai cunoscut-o si acum o rosie in palma-ti moare. Iti moare si nu stii pe moment ce trebuie sa faci, sa o tai de la pamant sau sa incerci sa ii mai lasi o sansa. Gandul te macina, apoi iti ridici moralul privind o comoara de fructe pe un alt fir si puterea revine.

    Daca ai o gradina, reinventeaza-o! Schimba locul usturoiului cu cel al verzei de toamna, prefa-te  economist al stratului de ceapa si calculeaza cate fire de sfecla rosie intra in locul ce tocmai l-ai cules, prefa-te in vraci si umple-ti sortul cu flori de galbenele culese in plina zi, prefa-te in bucatar si umple-ti cosul cu patrunjel si dovlecei, prefa-te in arhitect si dovedeste ca fasolea pe arac nu poate sa se inalte la cer fara un sprijin venit de la tine.





      Daca iti simti sufletul pierdut pentru o clipa sau poate mai mult, iti vine sa plangi sau sa urlii, indiferent de motiv, redescopera gradina, cu buruieni cu tot, cu seminte cazute singure, gata sa rasara fara ajutorul tau, cu vreji de castraveti ascunsi prin straturile vecine si plini de roade mici si crocante, vreji care nu au tinut cont ca nu ai timp de ei, cu dovlecei ascunsi pe sub frunzele mari si aspre, cu urzici care vor neaparat sa te intepe, asa incat sa iti dovedeasca suprematia in antipatie, cu boabe de mazare uscate, gata sa fie culese si pastrate pentru a fi recultivate.

Daca parfumul pe care il ai, devine prea banal si incepe sa nu-ti mai spuna nimic, ia foarfeca si tunde lavanda inflorita, inchide ochii si lasa-te in mrejele ei, tunde salvia si pune frunzele la uscat.



    Daca nu ai griji, trecand prin viata prea lin si fara zgomot, traseaza un patrat pe pamant si invata sa plantezi 5 legume dragi, invata sa le sapi si sa le uzi, invata sa le vorbeste bland, invata sa le urmaresti evolutia si vorbeste despre asta. Salveaza-le de la inundatii sau din soarele arzator, inventeaza retete pentru cand vei incepe sa culegi, bucura-te cu gura pana la urechi.
Daca nu ai o gradina, deseneaza una, pentru ca odata ce a reusit sa iti intre in suflet, asta esti!

Gradinariti cu dragoste!

Continuare...

marți, 8 iulie 2014

Cum scapam de mana la rosii

42 comentarii
Problema principala a verii acesteia cu probleme este salvarea rosiilor din gheara bolilor micotice.
Noi avem tot felul de stadii la rosii, de la cele mai mici si doar inflorite, la cele coapte si deosebit de gustoase.
Ce facem noi pentru a trece acesta pericol:

In primul rand curatam toate plantele, cateodata ajungand pana la eliminare totala. Rupem frunzele ingalbenite, maronite, ruginite si chiar gri, le punem toate intr-o plasa si le aruncam departe. Dupa mine, acest lucru este cel mai important, apoi vin urmatoarele stropiri cu macerate care contin plante care au efect antimicotic: coada calului (parul porcului), usturoi, musetel, cretusca (contine aspirina naturala), foi uscate de ceapa, lapte 50/50 diluat cu apa. Mentionez ca stropirile se fac din stadiu de rasad, nu numai acum.
Am mulcit solul dintre rosii cu frunze de salcie care speram sa aduca si ele un plus de aspirina in sol.
In concluzie, alaturi de tot ce am scris mai sus, speram ca adaugand multa dragoste, sa trecem cu bine de capriciile acestei veri.
Retete de macerate si ceaiuri sunt pe blog, mai trebuie bunavointa si credinta ca se poate reusi.
Voi ce mai faceti sau ce retete noi aveti pe care le-ati incercat si au functionat?


Gradinariti cu dragoste!

Continuare...

luni, 7 iulie 2014

Masina este oglinda unui adult

Lasa un comenariu
   Asa cum carnetul de note este oglinda elevului, asa masina este oglinda unui adult. Tuturor ar trebui sa ne pese de aspectul si functionalitatea masinii noastre, caci pentru multi, ea reprezinta o achizitie indispensabila in ziua de zi cu zi. Personal, nu mi-as putea traii viata fara sa am masina, care ma ajuta sa ajung la serviciu fara sa ma trezesc cu cateva ore inainte, sa imi vad copiii care sunt la distanta la scoala si sa imi duc traiul linistit fara sa imi fac griji ca nu pot ajunge intr-un loc in caz de urgenta. Desi am schimbat cateva masini la viata mea, nu pot afirma faptul ca am avut una care sa nu prezinte defecte tehnice dupa ceva timp de utilizare. Masinile sunt sensibile si nu toate marcile ofera automobile foarte fiabile astfel incat, atunci cand apare vreo problema, ori nu se poate rezolva ori costurile sunt astronomice.
Desi eu nu am avut cine stie ce probleme cu masina mea, asta nu inseamna ca nu mi-am luat masuri de siguranta impotriva eventualelor defectiuni. Ca iubitor de masina e imposibil sa nu te interesezi de cele mai eficiente produse care asigura buna functionare a automobilului tau.
Dupa o scurta cautare pe Google, iti poti face o lista cu ce trebuie cumparat astfel incat, in orice circumstante, masina ta va functiona ca in prima zi.
Personal, am fost impresionat cat de important este un ulei de transmisie, pe care nu il tratam cu seriozitate pana sa ii aflu utilitatea. Spre surprinderea mea, pretul acestuia este foarte scazut, acest lucru facandu-ma sa cred ca atunci cand ti se strica masina, nu ai nevoie de atat de multi bani pentru a-ti face automobilul sa functioneze optim.
Chiar daca uleiul de transmisie este important, asta nu inseamna ca restul pieselor nu sunt importante. Fiecare parte a masinii trebuie tratata cu atentie, deoarece eventualele defectiuni pot provoca o surprinzatoare durere de cap si risipa de bani.
Sfatul meu pentru toti cititorii este sa inceapa inca de pe acum sa isi caute cele necesare pentru asigurarea bunei functionari a masinii.
Spre exemplu, puteti vizita un showroom auto unde gasesti piese auto si accesorii de tuning. Pe livepr.ro gasiti informatii foarte utile cu privire la orice inseamna domeniul auto. Desi multi trateaza cu superficialitate aceste detalii, ele sunt extrem de importante si recunosc ca am fost la fel de nepasator pana sa aflu importanta acestora.

Spor la cumparaturi !


Gioni D
Continuare...

miercuri, 2 iulie 2014

Hai in vacanta!

Lasa un comenariu
  Cand mintea incepe sa o ia aiurea, avand in spate o groaza de probleme care vin navala, fara sa iti lase pauza de rasuflu, cand bataturile din palma incep sa para ca deja este timpul sa se odihneasca, atunci cand tocmai trupul cere o schimbare, alaturi de ochii care vad zilnic acelasi lucru, atunci zici ca este timpul pentru o vacanta.
Cine a inventat pentru prima data acesta minunata perioada din an, cred ca nici nu si-a dat seama ce mare bucurie o sa aduca in sufletul oamenilor adulti sau al copiilor.
Gandindu-te la vacanta, te intrebi ce iti place mai mult sa faci, sa vizitezi locuri din natura care sa te aduca in starea aia de bine, in care simti aerul curat, pamantul sub picioare, verdele iti devine culoare preferata si toate celulele din corp respira oxigen, sa vizitezi monumente istorice, cladiri vechi sau opere de arta care sa te ridice pe culmi de simtaminte, sa stai la plaja si sa te bronzezi, schimbadu-ti culoarea pielii din alb in aramiu sau sa faci popasuri si sa incerci sa le imbini pe toate intr-un circuit de neuitat.
Una dintre lucrurile cele mai des intalnite in vacante este vizitarea manastirilor, care pur si simplu te inalta. Doresti sa intri si sa nu mai iesi, doresti sa asculti coruri bisericesti rupte din Rai si totul sa ramana intiparit in minte pentru tot restul vietii.
O idee ar fi sa te cazezi la acest hotel din Curtea de Arges si sa incepi drumetii frumoase, sa vizitezi Casa Goanga sau Casa Norocea, sa bei apa de la Fantana lui Manole si sa reinveti istoria la Manastirea Cozia.
Prima vizita la acesta manastire am facut-o prin clasa a 7-a si am fost placut impresionata, chiar daca nu aveam varsta la care sa intelegi prea bine importanta unui astfel de constructii de suflet. Apoi am vizitat-o acum cativa ani, cand am descoperit cu totul o alta fata a ei.
Alta idee, daca stai la tara si vrei sa vizitezi orase importate, poti opta pentru capitala unde chiar avem ce vedea, excluzand partea intunecata a acestui oras.
Arcul de Triumf din Bucuresti este un monument ce comemorează participarea Romaniei la Primul Razboi Mondial si victoria ei alaturi de Antanta. Este amplasat in piata cu acelasi nume, avand in imprejurimile sale doua parcuri: Parcul Herastrau, cu o intrare in partea de Est a Arcului, si parti din Parcul Kiseleff la Nord si Sud de acesta. Forma sa actuală este concepută de arhitectul Petre Antonescu, iar basoreliefurile din marmură de Ruschita sunt realizate de mai multi sculptori, printre care se afla si Ion Jalea și Dimitrie Paciurea. Arcul de Triumf adaposteste in interiorul sau si un muzeu, care, din pacate, poate fi vizitate doar in anumite ocazii. De asemenea, el ofera si o panorama de 360° pe terasa aflata la varful sau, din care se vad parcurile alaturate și turnurile cele mai inalte din București. Aparatul de fotografiat are de lucru aici si chiar este indicat sa fie nelipsit in ruxac.
In concluzie, daca avem voia buna si zile frumoase, bagajul facut si bani in portofel, putem striga cu voce tare, " hai in vacanta!"


Continuare...

marți, 10 iunie 2014

Povestea din gradina

32 comentarii
Citind o carte de eseuri scrisa de cativa copii si adolescenti cu sufletele in poveste, eseuri atat de frumoase si sincere, cum eu nu stiu daca as putea scrie vreodata, poate din cauza pierderii inocentei acelei varste, poate din cauza ca anii sterg anumite imagini asupra vietii, imi fac drum incolo si incoa, cu pasii mici si adesea speriati, spre locul din povestea vietii mele, gradina.


Este ora cand totul pare perfect armonizat cu lumina, clipa, caldura si vantul. Povestea isi arunca litere in stanga si in dreapta, litere ce isi gasesc rostul in cuvinte, in onomatopee si in atribute pe care imi doresc sa le adun in propozitii, in fraze si apoi in texte lungi. Ma misca blandetea din culoarea petalelor si ma vad o zana imbracata intr-o rochie facuta din aceste bijuterii catifelate, cusute rand cu rand, culoare si culoare. Aproape ca nu iti vine a crede ca din ele isi vor face aparitia teci mai fine sau mai groase, cu gusturi diferite, dar toate proaspete si delicate.
Cu creionul ascutit cu grija, incerc sa refac unduirea unei rosii, sunt atat de feminine, cum cu greu ar putea fi depasite de alte legume. Credeam ca Aurora este cea mai senzuala rosie, dar cu fiecare nou rod ce apare, imi schimb scala imaginara a frumusetii tomatelor. Povestea lor este un pic diferita, incepe cu a fost odata o rosie si nu se termina, mereu continuam cu doua, noua, patruzeci si noua...
Le analizam de la primul boboc de floare, ne speriem cand acesta pica si nu este polenizat, crezand ca totul s-a sfarsit, ne intrecem in lungime si in latime, ne strecuram printre ele, cu o oarecare smerenie sa nu deranjam frunzele, si le iubim. Le iubim ca pe niste copii ai gradinii despre care s-a dus vestea ca sunt cei mai sensibili. Poate ca este numai o barfa rautacioasa, dar ele sunt puternice si gata sa ne uimeasca in fiecare an.
Personajele din povestea mea sunt o imbinare uneori perfecta, alteori imperfecta de buruieni si buruiene, de plante bune si cele incomode, de frunze lungi si subtiri cu cele rotunde si grase, de foi care se lipesc de pantalonii tai si cele care te zgarie pe brate.
Sorb din priviri orice bun prieten ramas peste iarna in gradina si rasarit acum prin locuri sau carari. Parca mi-s mai dragi decat cele puse de mine si daca stau sa le studiez bine, se nasc cu asa o putere si o dorinta de viata, ca ar fi un pacat imens sa le scot, chiar daca nu sunt mereu la locul potrivit.

Ce-ar fi o poveste fara parfum de cimbru, de trandafir, fenicul sau busuioc? Ar fi un tinut fara tremur, fara ochi inchisi si fara atingeri suave, ar fi ca un bebelus fara miros de lapte.

In povestea mea, pamantul este acoperit cu resturi de hrana ramasa din iarna vitelor sau iarba uscata ori buruiana crescuta fara vreun rost anume. Un strat si apoi altul, pana cand simti pamantul umed si cald sub el.
Eroii asteapta cuminti caldura soarelui, apoi racoarea serii, asteapta cuminti si tacuti legatura de canepa ce ii sprijina de strajerul ce ori este nou, ori are vechime de ceva ani, ne asteapta pe noi, sa ii mangaiem si sa ii ingrijim.




Povestea mea nu a inceput acum si nu se sfarseste curand, trec zile si anotimpuri, ploi si vanturi abia tinute in rost, povestea mea asteapta continuarea, iar literele tot isi joaca hora lor asteptand un titlu nou, o coala alba sau o stare noua.

Gradinariti cu dragoste!
Continuare...

marți, 20 mai 2014

Dulceata de lapte (dulce de leche)

22 comentarii
  Duceata de lapte, stiu ca nu am inventat-o noi, dar se potriveste foarte bine cu sufletul nostru de "tara", cu blandetea laptelui dat de animalele noastre frumoase, sau cu povestea bomboanelor de caramel care ne umpleau buzunarele in copilarie :))
Rabdarea care trebuie sa o ai ca sa o faci, este egala cu bucuria timpului petrecut langa vitelul cu ochi umezi si dragalasenie fara margini.

Ingrediente:
lapte proaspat nedegresat
zahar
Se pune laptele si zaharul intr-o cratita cu fund mai gros si se pune la foc, la inceput mai tare, pana porneste si apoi domol-domol, vreo 2 ore :))
In tot acest timp, mestecam mereu, la inceput mai rar, apoi mai des. Culoarea incepe sa se schimbe si din albul laptelui se transforma in caramelul frumos si cald si dulceeee :)
Atentie mare sa nu depasim timpul de fiert ca se poate branzi . Nu ca ar fi o mare problema, ca se mesteca in ea si se reface, dar trebuie retinut ca nu se ingroasa ca un gem, ci ca o ciocolata topita. S'apoi, merg si cativa grunji ca sa stim ca este facuta de casa si nu industrial :))
Se pune fierbinte in borcane sterilizare si se pastreaza in camara, sau se papa si se face alta :)))
Se foloseste foarte mult la prajituri.

In cazul in care nu aveti vaca sau nu aveti o sursa de lapte bun, sau ...nu aveti rabdare sa o faceti, o gasiti in Magazinul de acasa

Gatiti cu dragoste!
Continuare...